Furnizate de Fabrica Ganz, tramvaiul avea două vagoane mari cu patru axe şi patru motoare şi trei vagoane mici cu două axe şi două motoare. Energia electrică era furnizată de o uzină electrică (Uzina veche) funcţionând cu turbine cu aburi care acţionau dinamuri de curent continuu, amplasată pe malul drept al Someşului în apropiere de vechiul pod.

La 31 decembrie 1906 MÁV, care preluase contractul pentru această linie, nu a mai dorit să întreţină centrala electrică şi, în consecinţă, a suspendat tramvaiul. În continuare în oraş nu a mai funcţionat decât trenul cu aburi. În 1920 calea ferată îngustă a fost scoasă din centru şi deviată de pe B-dul Traian pe str. Vasile Lucaciu.

În perioda interbelică transportul călătorilor în Satu Mare era asigurat de către trenul cu aburi şi birje.

În 1932 apar primele taxiuri particulare.

În 1957 se înfiinţează Intreprinderea Comunala nr. 2, subordonata regiunii Maramureş, având în dotare un singur autobus tip MAO TSE DUN cu numărul de circulaţie 50225 şi care mergea pe traseul Gara CFR- Centru. Primul şofer al acestui autobus a fost Palincaş Gheorghe. Sediul era în incinta vechii Uzine Electrice iar garajul se afla pe str. Corvinilor.

În 1960 se mai primesc de la Regiune două autobuze vechi MAO TSE DUN. A apărut şi activitatea de taximetrie, la început cu un singur turism tip WARSAVA cu numărul de circulaţie 375.

În 1962 au fost transferate de la Regiune două autobuze TV2 şi a fost cumpărat încă unul de acelaşi tip. În anul în care Satu Mare a devenit judeţ, numele intreprinderii a rămas Intreprinderea Comunala Satu Mare, secţia transport având şi autobaze exterioare în oraşele Carei, Negreşti Oaş şi Tăşnad. În 1973 s-a dat în folosinţă noul sediu al secţiei de transport pe str. Gara Ferastrau nr. 9, cu pavilion administrativ şi bază de întreţinere pentru 200 de autobuze. În 1979 s-a atins nivelul maxim de dotare cu mijloace de transport:

• 117 autobuze în total din care: 85 în municipiul Satu Mare; 10 în Negreşti Oaş; 6 în Carei și 5 în Tăşnad.

Cele 85 de autobuze din municipiul Satu Mare deserveau 32 de trasee urbane şi suburbane. S-a dezvoltat şi activitatea de taximetrie, ajungându-se la un parc de 40 autoturisme.

În 1980 transportul local s-a desprins de Intreprinderea Comunala şi s-a transformat în Intreprinderea Judeţeană de Transport Local. În 1990 s-a transformat în Regia Autonomă Transurban, renunţându-se la autobazele exterioare, transportul de marfă şi taximetrie. În 1995 R.A. Transurban s-a desfiinţat devenind o secţie în cadrul Regiei Autonomă Comunala. La 1 ianuarie 2006 transportul local a devenit societate comercială numită S.C. TRANSURBAN S.A.